„Hai, Sorine, curaj! Ești acolo cu voturile PNL, USR, UDMR și Minorități!” — Ionuț Moșteanu, deputat USR, pe Facebook, 14 iulie 2026.
Cuvintele nu lasă loc de interpretare. Moșteanu nu a trimis un comunicat, nu a convocat o conferință de presă — a scris direct pe rețelele sociale, pe un ton tăios, aproape batjocoritor. Asta spune ceva despre temperatura la care a ajuns criza politică din această vară.
Cererea lui Moșteanu vine imediat după ce Sorin Grindeanu, președintele PSD și al Camerei Deputaților, i-a solicitat demisia premierului Ilie Bolojan, prezentând gestul drept primul pas necesar pentru deblocarea situației. Logica lui Grindeanu era simplă: Bolojan pleacă, criza se rezolvă. Logica lui Moșteanu, în schimb, o întoarce pe dos.
Argumentul USR nu e lipsit de substanță. Grindeanu a ajuns la șefia Camerei Deputaților în iunie 2025 printr-un acord de coaliție semnat alături de PNL, USR, UDMR și reprezentanții minorităților — același acord care a stat la baza instalării Guvernului Bolojan. Moșteanu îi amintește liderului PSD că funcția lui de la Camera Deputaților a fost prinsă în acel document, la pagina 5, alături de funcția de premier și de portofoliile ministeriale. Cu alte cuvinte: dacă PSD a ieșit din coaliție și a contribuit la demiterea guvernului, șefia Camerei nu mai are nicio justificare politică. Și mai e ceva: Moșteanu a adus în discuție episodul din 2017, când Grindeanu, pe atunci premier PSD, a refuzat să demisioneze după ce propriul partid i-a retras sprijinul, până când PSD a trecut moțiunea de cenzură. Comparația e intenționată și usturătoare — îl prezintă pe Grindeanu nu ca pe un om de principii, ci ca pe unul care se agață de funcții până în ultimul moment.
Reacțiile
USR nu e singurul partid care îi cere lui Grindeanu să elibereze fotoliul de la Camera Deputaților. Deputata PNL Raluca Turcan a formulat un atac similar, poate mai sistematic. „Sorin Grindeanu spune că PSD este în opoziție. Aceasta este o gogonată și mai mare decât cele cu care ne-a obișnuit Marcel Ciolacu,” a spus Turcan, adăugând că nu poți pretinde că ești în opoziție și, în același timp, să conduci Camera Deputaților, în vreme ce mii de membri PSD continuă să ocupe funcții-cheie în stat. Argumentul atinge un punct real: un partid care controlează președinția Camerei deține, practic, agenda legislativă — ce legi ajung la vot, când și în ce formă.
Grindeanu a răspuns atacurilor nu cu o respingere directă a cererilor de demisie, ci cu un nou atac la adresa lui Bolojan, pe care l-a acuzat că rupe România în două „din dorința unui fals Mesia.” Retorica e zgomotoasă, dar ocolește cu grijă întrebarea concretă despre propria funcție. Criza politică se apropie acum de un punct de decizie: PSD explorează varianta unui guvern minoritar, iar dacă nu apare o majoritate clară în Camera Deputaților în săptămânile care urmează, Grindeanu va rămâne exact în poziția în care îl descrie Moșteanu — stăpânul unei funcții obținute cu voturile adversarilor, fără nicio coerență politică în spate. Întrebarea pe care și-o pun acum toți actorii din joc este cine clipește primul.
