„Pentru a beneficia de o pensie suplimentară de 156.000 de lei, un om va trebui să plătească, în 30 de ani, 537.000 de lei”, scrie analistul Patrick André de Hillerin într-un editorial publicat marți pe Gândul.
Hillerin nu atacă Pilonul II din reflex politic. El face ceva mai incomod: pune cifrele în tabel și le lasă să vorbească singure. Și cifrele spun lucruri pe care nimeni din industria fondurilor de pensii nu le va comunica vreodată într-un comunicat de presă.
Mecanismul e, pe scurt, acesta. Din contribuția totală pentru pensii de 25% din salariul brut, 4,75 de puncte procentuale merg obligatoriu la fondurile private din Pilonul II, iar 20,25% rămân la bugetul public. Problema e că bugetul public are nevoie de toate cele 25 de procente pentru a plăti pensiile curente. Fără cele 4,75 puncte procentuale deviate spre privat, deficitul nu ar apărea — sau ar fi mult mai mic. Cel puțin asta arată cifrele pentru 2022 și 2023: deficitul bugetului public de pensii a fost în ambii ani inferior sumelor colectate de fondurile private.
Aici intervine partea cu adevărat îngrijorătoare. Ca să acopere deficitul, statul se împrumută. Și de la cine se împrumută cel mai frecvent? De la fondurile de pensii private, adică exact de la cei care au generat gaura prin absorbția celor 4,75%. Statul emite obligațiuni, fondurile le cumpără cu banii contribuabililor, iar dobânzile — plătite tot din bani publici — îngroașă randamentele pe care administratorii privați le prezintă mândri în broșuri.
Calculul care schimbă tot: plătești 537.000 de lei ca să primești 156.000
Calculul pe care îl face Hillerin pentru 2025 e limpede și brutal. Deficitul bugetului de pensii: 35 de miliarde de lei. Dacă statul acoperă această sumă prin obligațiuni cu dobândă de 7,5% pe an și scadență la 10 ani, costul total ajunge la 61,25 miliarde de lei. Împărțit la cei 4,8 milioane de contribuabili activi la Pilonul II, rezultă o datorie individuală de circa 12.700 de lei numai pentru anul 2025. Înmulțit cu 30 de ani de muncă, datoria individuală cumulată depășește 381.000 de lei. Suma economisită în Pilonul II în același interval? Circa 156.000 de lei. Diferența — 381.000 de lei — nu se mai recuperează niciodată.
Editorialul lui Hillerin nu a generat, până la ora publicării, un răspuns oficial din partea asociațiilor administratorilor de fonduri private, a Autorității de Supraveghere Financiară sau a Ministerului Finanțelor. Industria fondurilor private a luptat ani întregi, inclusiv prin lobby la Bruxelles, împotriva tentativelor de a desființa Pilonul II, cu argumente corecte în sine: banii se moștenesc, randamentele au bătut inflația în anumiți ani. Doar că niciun administrator nu a pus niciodată pe masă calculul complet — cel care include costul datoriei publice generate de existența sistemului dual.
Subiectul va reveni în dezbaterea publică toamna aceasta, când Parlamentul urmează să discute modificările la legea pensiilor și posibilele ajustări ale contribuției la Pilonul II. Dacă cifrele despre Pilonul II ale lui Hillerin vor intra în sala de dezbateri sau vor rămâne pe un site de opinie e, deocamdată, o întrebare deschisă. Dar odată ce ai văzut calculul, e greu să îl mai uiți.
