Avioanele americane au lovit din nou ținte militare iraniene în noaptea de luni spre marți, 14 iulie 2026 — a treia noapte consecutivă de atacuri. Iar ceea ce părea un conflict care ar putea fi ținut sub control ridică acum o întrebare mai dureroasă: se îndreaptă lumea spre o escaladare pentru care nimeni nu s-a pregătit cu adevărat?
Comandamentul Central al SUA — CENTCOM — a confirmat marți dimineața că forțele americane au executat o a treia rundă de lovituri împotriva unor obiective militare iraniene, cu scopul declarat de a reduce capacitățile operaționale ale armatei de la Teheran. Concret, potrivit comunicatelor CENTCOM, în noaptea precedentă au fost lovite o bază navală și un șantier de întreținere a submarinelor de la Bandar Abbas, prin intermediul unor drone maritime fără echipaj — o premieră pentru forțele americane în acest conflict.
Iranul a răspuns imediat. Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice a anunțat lovituri asupra mai multor instalații din Bahrain, inclusiv o clădire care adăpostea militari americani. Kuweitul a fost vizat și el. Mai grav, două petroliere asociate Emiratelor Arabe Unite care tranzitau Strâmtoarea Ormuz au fost atacate: un marinar a murit, alți opt au fost răniți. Emiratele au amenințat că vor riposta împotriva Iranului.
Și mai e ceva. Donald Trump a decis marți să reia blocada navală asupra porturilor iraniene, suspendată pe 18 iunie în cadrul unui armistițiu care s-a dovedit fragil. Începând cu ora 20:00 GMT, forțele CENTCOM vor opri orice navă care se îndreaptă spre sau dinspre litoralul iranian. Blocada fusese ridicată cu mai puțin de patru săptămâni în urmă, semn că negocierile — dacă au existat cu adevărat — nu au ținut.
Trump vrea taxe pentru trecerea prin Ormuz. O doctrină de secole, aruncată peste bord
Trump a sugerat că SUA vor percepe taxe navelor care vor să treacă în siguranță prin Strâmtoarea Ormuz. Nu e o nuanță minoră. Libertatea de navigație în apele internaționale a fost o piatră de temelie a politicii americane de secole — o doctrină apărată inclusiv cu forța, indiferent de cine era la Casa Albă. A o abandona, chiar și parțial, înseamnă să dai un semnal fără precedent întregii lumi maritime. Prin Strâmtoarea Ormuz trecea, în timp de pace, aproximativ o cincime din totalul petrolului și gazelor naturale comercializate la nivel global. Prețul barilului de țiței Brent a urcat marți la 84 de dolari, cel mai ridicat nivel din ultima lună — departe de maximul de aproape 120 de dolari atins în vârful conflictului, dar direcția e clară.
Iranul nu dă semne că cedează. Șeful Comitetului pentru Securitate Națională al Parlamentului iranian, Ebrahim Azizi, a anunțat că a fost depus oficial un proiect de lege privind „gestionarea Strâmtorii Hormuz și a Golfului Persic”. „Rămânem fermi în apărarea liniilor noastre roșii, în special în ceea ce privește gestionarea Strâmtorii Hormuz”, a declarat Azizi. „Acesta este primul pas; măsuri ulterioare sunt în curs de desfășurare.” Două mari puteri se bat acum nu doar militar, ci pentru a stabili cine controlează una dintre cele mai importante artere energetice ale planetei, iar fiecare escaladare îngustează spațiul pentru o ieșire diplomatică.
Blocada americană intră în vigoare marți seară, la 20:00 GMT. Orice navă interceptată va testa imediat voința ambelor părți. Dacă Iranul atacă din nou petroliere sau instalații din regiune, presiunea pe Emiratele Arabe Unite — care deja au amenințat cu riposte — va deveni greu de ignorat. Lumea a mai văzut blocade navale care s-au terminat repede. A mai văzut și altele care au declanșat războaie. Diferența a stat, de fiecare dată, în primul incident după care nimeni nu a mai putut da înapoi.
