Dunărea nu mai e un fluviu navigabil în iulie 2026. E, pe alocuri, un drum de pământ ud. Un influencer a traversat cu mașina zone care în mod normal ar trebui să fie acoperite de apă — iar imaginile au ajuns virale tocmai pentru că spun mai clar decât orice raport oficial ce s-a întâmplat cu cel mai important coridor fluvial al României.
La Baziaș, acolo unde Dunărea intră în țară, debitul a scăzut la 1.850 de metri cubi pe secundă. La Tulcea, în aval, coboară sub 1.500. Sunt cifre care arată o secetă severă, dar și ceva mai vechi și mai greu de recunoscut: ani de dragare amânată, de proiecte discutate și nefinanțate, de infrastructură tratată ca opțională.
200 de turiști debarcați la Bechet, după două săptămâni pe fluviu
O navă de croazieră venită din Germania, cu aproximativ 200 de turiști la bord, a ajuns după două săptămâni de călătorie pe Dunăre în Portul Bechet, județul Dolj. Și a rămas acolo. Destinația era Brăila, de unde turiștii urmau să continue cu autocarele spre litoral. Planurile s-au desfăcut complet: pasagerii au coborât la Bechet și au continuat drumul pe uscat. Se estimează că vor fi despăgubiți pentru neplăceri, deși nimeni nu a precizat cine suportă costurile și în ce termen.
Detaliul care schimbă tot: aceasta nu e o situație de urgență neprevăzută. Secetele repetate pe Dunăre sunt documentate de ani buni, iar sectorul românesc al fluviului este cunoscut pentru adâncimi insuficiente în perioadele de vară, inclusiv fără secetă extremă. Dragarea regulată ar fi trebuit să compenseze parțial scăderile naturale de nivel. Nu s-a întâmplat.
Cerealele stau în port, „Autostrada Albastră” stă pe hârtie
Nave și barje încărcate cu cereale stau acum blocate tot în Bechet. Fundul fluviului a urcat — mai exact, nămolul și aluviunile nedragate au redus adâncimea utilizabilă până la un prag sub care navele comerciale nu pot trece fără risc de eșuare. Fiecare zi de staționare înseamnă costuri suplimentare pentru armatori, penalizări contractuale, întârzieri în lanțurile de aprovizionare. România exportă cereale masiv prin Dunăre și prin portul Constanța — o blocare a fluviului nu e un eveniment local, e o problemă economică cu efecte reale pentru fermieri și exportatori. Navigația pe Dunăre funcționează în România aproximativ 280 de zile pe an, uneori mai puțin — un număr slab față de coridoarele fluviale administrate riguros din Europa de Vest, care descurajează structural orice investiție serioasă în flotă și logistică fluvială.
Autoritățile române au propus proiectul numit „Autostrada Albastră” — un plan de dragare sistematică a sectorului comun România-Bulgaria, estimat la 170 de milioane de euro, care ar permite navigația pe tot parcursul anului. Există pe hârtie de mai mulți ani. Nu există, deocamdată, în apă. O investiție de această dimensiune pe un coridor care mișcă tone de marfă anual are recuperare rapidă, dacă e gestionată serios — problema nu e lipsa fondurilor europene pentru infrastructură fluvială, ci că proiectul n-a trecut de stadiul de propunere. Dacă „Autostrada Albastră” nu trece din propunere în licitație până la finalul acestui an, scenariul de la Bechet se va repeta — cu sau fără secetă.
