Scandal între PSD și USR pe tema spitalelor din PNRR. Rafila și Ghinea, la un pas de proces

Negocierile pentru formarea viitorului Guvern al României au degenerat, încă o dată, într-un spectacol de confruntări, acuzații și replici ironice care lasă impresia unei clase politice mai preocupate de dueluri personale decât de soluții pentru crizele reale ale țării. În centrul furtunii s-a aflat disputa dintre PSD și USR, alimentată de divergențele tot mai vizibile dintre Alexandru Rafila și Cristian Ghinea, doi actori principali în chestiunea fondurilor europene.

Rafila și Ghinea, un conflict cu iz personal

Tensiunea a atins cote ridicate în ședința de ieri, când Alexandru Rafila, actualul ministru al Sănătății din partea PSD, și Cristian Ghinea, fost ministru al Fondurilor Europene din partea USR, s-au confruntat dur în privința celor 11 spitale promise prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Ghinea a acuzat că proiectele respective nu vor mai putea fi finalizate la timp, iar conform informațiilor primite de la Comisia Europeană, doar unul dintre aceste spitale ar mai avea șanse reale să fie terminat cu fonduri europene până în vara anului viitor.

Potrivit lui Ghinea, situația este gravă și necesită un plan de rezervă: înlocuirea proiectelor nerealiste cu unele viabile. Pe acest fond, Rafila a reacționat vehement, insistând că toate spitalele vor fi construite așa cum s-a promis, iar proiectele rămân în picioare. Conflictul a escaladat rapid, când Rafila l-a acuzat pe Ghinea că „fură fonduri” și că lucrează ca „consultant pe bani publici”. Declarațiile au fost întâmpinate cu revoltă din partea fostului ministru USR, care a anunțat că îl va da în judecată pe Rafila pentru afirmațiile considerate calomnioase.

Terapie de cuplu în coaliție – UDMR intervine ironic

În mijlocul acestui schimb tăios de replici, Kelemen Hunor, liderul UDMR, a intervenit cu o remarcă ironică ce a stârnit rumoare: „Poate ar fi momentul să mergeți la terapie de cuplu.” Replica sa a fost primită cu zâmbete amare, dar și cu o conștientizare tristă – coaliția aflată la guvernare pare tot mai departe de o colaborare funcțională. În loc de unitate, partidele par blocate într-un cerc vicios al reproșurilor, fiecare acuzându-l pe celălalt de eșecuri și lipsă de soluții.

Guvernul stă pe loc. Finanțele cer o decizie până pe 20 iunie

Pe fundalul acestui scandal politic, realitatea economică devine tot mai apăsătoare. Ministrul Finanțelor a tras un semnal de alarmă, avertizând că România are nevoie de un plan clar și coerent pentru reducerea deficitului bugetar. Termenul limită este 20 iunie, când ministrul trebuie să participe la reuniunea miniștrilor de Finanțe ai Uniunii Europene (ECOFIN). „Nu pot merge la Bruxelles cu mâna goală”, ar fi spus acesta, conform unor surse politice.

Întârzierea în adoptarea unor măsuri clare riscă să afecteze credibilitatea României în fața Comisiei Europene. În lipsa unei strategii solide, țara ar putea pierde accesul la tranșe importante de finanțare sau ar putea fi supusă unor măsuri de corecție bugetară. Situația este cu atât mai complicată cu cât partidele din coaliție nu par capabile să ajungă la un consens privind pachetul de măsuri necesare.

Criza politică se adâncește. Cine mai decontează?

Ceea ce ar fi trebuit să fie o etapă de construcție și consens în interesul public s-a transformat într-un câmp de luptă al orgoliilor politice. Divergențele dintre PSD și USR, alimentate și de nemulțumirile altor parteneri de coaliție, par să pună sub semnul întrebării chiar și funcționarea Guvernului în viitorul apropiat.

Cetățenii privesc de pe margine acest spectacol politic cu un amestec de neîncredere și resemnare. Oamenii așteaptă spitale, școli, drumuri și stabilitate economică, dar primesc în schimb procese, acuzații și glume amare. Iar dincolo de replicile tăioase, criza de fond rămâne nerezolvată.

În lipsa unui consens real și a unei direcții comune, riscul ca această coaliție să se destrame devine tot mai mare. Și, odată cu ea, riscul unei instabilități politice prelungite care să lovească exact acolo unde România nu-și mai permite: în economie, în încrederea externă și în capacitatea de a atrage și folosi fonduri europene vitale.

Deocamdată, România are un guvern care încă se ceartă la masă, în timp ce cronometrul european ticăie tot mai tare.