Andrei, un adolescent de 15 ani, a murit după ce a fost bătut de prieteni, loviturile primite provocând o hemoragie fatală. Trupul său neînsuflețit a fost depus la casa bunicilor din Trifești, în cursul zilei de joi, 9 ianuarie 2025, iar comunitatea este copleșită de durere. În zilele următoare, familia îl va conduce pe ultimul drum, printre lumânări, rugăciuni și lacrimi.
Ultima întoarcere acasă
Pe ulița liniștită din sat, rude, vecini și cunoscuți vin să-și ia rămas-bun. Atmosfera este apăsătoare, dar plină de solidaritate. La căpătâiul lui Andrei, bunica — sprijinul lui în anii cei mai grei — își găsește cuvintele cu greu. Durerea ei exprimă suferința unei familii care își vede copilul plecând prea devreme, într-un mod cumplit și nedrept.
„A fost abandonat de mamă și de tată”
Rostite printre suspine, aceste cuvinte deschid o rană adâncă. Ele vorbesc despre un destin frânt, dar și despre un drum al copilăriei marcat de lipsuri afective. Andrei a crescut sub grija bunicilor, iar comunitatea știa cât de mult s-au străduit aceștia să-i fie alături, să-l protejeze, să-i ofere o șansă. Acum, când tăcerea a cuprins casa, fiecare clipă de la priveghi devine o mărturie a atașamentului și a neputinței în fața unei tragedii care nu ar fi trebuit să se întâmple.
În jur, oamenii aprind lumânări și își pleacă frunțile. Numele lui Andrei este rostit cu grijă, iar amintirile se adună: gesturi mărunte, planuri întrerupte, bucurii simple. Toate acestea conturează portretul unui adolescent care ar fi trebuit să aibă timp pentru școală, prieteni și vise — nu pentru despărțiri definitive.
Ce se știe până acum
Din informațiile făcute publice, cauza decesului a fost o hemoragie, consecință a loviturilor primite de la cei pe care îi considera prieteni. Trupul băiatului a ajuns la casa bunicilor în 9 ianuarie 2025 (joi), iar satul Trifești a intrat în doliu. Vestea a tulburat întreaga comunitate, iar rudele pregătesc rânduiala pentru înmormântare, urmând obiceiurile locului.
Publicarea informațiilor despre tragedie în 10 ianuarie 2025 a adus în atenție un subiect dureros: violența între adolescenți și consecințele ei iremediabile. O astfel de moarte lasă în urmă nu doar durere, ci și întrebări. Ce se întâmplă în grupurile de prieteni ale copiilor noștri? Cum pot fi recunoscute semnele de risc din timp? De ce tăcem când ar trebui să cerem ajutor?
În mijlocul acestor interogații rămâne povara unei bunici copleșite, care își strigă pierderea. În camerele mici, cu miros de tămâie, cuvintele se reduc la șoapte, iar privirile spun totul. Andrei nu mai este, dar ecoul numelui lui răsună în fiecare colț al casei, în fiecare pas al celor care intră să își arate respectul. Aici, între fotografii și flori, tragedia capătă chip: un copil de 15 ani, smuls familiei, din cauza unor gesturi care nu pot fi luate niciodată înapoi.
Între timp, comunitatea își găsește resursele pentru a fi aproape de bunici, cu o vorbă bună, cu o lumânare, cu o mână de ajutor. Fiecare gest, oricât de mic, încearcă să aline durerea și să redea un strop de demnitate în fața unei pierderi care nu are cuvinte. În zilele ce urmează, toți cei care l-au cunoscut pe Andrei vor trece pragul casei pentru a-i spune, în tăcere, adio.
Familia se pregătește pentru slujbele de priveghi și pentru înhumare, iar oamenii din sat continuă să vină, pe rând, la casa bunicilor, lăsând în urma lor lumina caldă a lumânărilor și o clipă de reculegere.
