Pierdere uriașă în lumea muzicală românească:

Este o zi cernită pentru sufletul muzicii românești. Gabriela Duțescu, femeia care a dat voce, în tăcere, celor mai cunoscuți artiști ai scenei noastre, a plecat dintre noi. Nu a fost o vedetă în lumina reflectoarelor, dar a fost farul discret care a ghidat pașii muzicali ai multora. A fost mentor, mamă spirituală, salvator al vocii. A fost acolo, în spatele cortinei, atunci când emoția cuiva era aproape de colaps. Și acum, când nu mai este, golul rămas nu poate fi umplut decât cu tăcere și recunoștință.

Gabriela Duțescu – femeia care știa să asculte vocea inimii

Meseria ei nu era una care să atragă aplauze. Foniatru – un termen tehnic pentru un suflet atât de uman. Gabriela lucra cu vocea, dar nu doar cu sunetul ei. Lucra cu ceea ce vocea însemna pentru fiecare artist – emoție, luptă, nesiguranță, speranță. O știau bine cei care i-au fost elevi sau pacienți – oameni care urcau pe scenă cu inima tremurândă și cu noduri în gât, iar ea le dădea din nou glas.

Dida Drăgan, Smiley, Tudor Chirilă, Marcel Pavel, Paula Seling. Toți i-au trecut pragul, într-un moment sau altul. Iar fiecare dintre ei a plecat cu ceva mai mult decât o voce îmbunătățită. A plecat cu o încredere recâștigată, cu o coloană sonoră nouă pentru sufletul lor.

Paula Seling, cutremurată: „Mi-a fost ca o mamă”

Vestea că Gabriela Duțescu nu mai este a fost dată de Paula Seling, una dintre artistele cele mai apropiate de ea. Cuvintele ei, postate pe Facebook, sunt o spovedanie sinceră și dureroasă:

„Profesoara mea, cea care mi-a fost ca o mamă, care mi-a dat vocea pe care o am, s-a stins din viață… Aș fi vrut să o strâng în brațe, să-i spun că o iubesc… Sper să mă ierte…”

Printre rânduri se simte regretul nemărturisit, dorința de a fi făcut mai mult, de a fi fost acolo în ultimele zile. Dar poate că Gabriela a știut. Poate că a simțit. Căci o femeie care toată viața a învățat oamenii să-și folosească vocea, sigur a învățat și să audă ceea ce nu se spune.

O înmormântare ca un ultim concert tăcut

Pentru toți cei care au cunoscut-o, slujba de adio va avea loc vineri, de la ora 11:00, la capela Bellu, iar înmormântarea va avea loc la ora 13:00, la Cimitirul Reformat Giulești – Calvin. Paula Seling a transmis un apel emoționant: „Veniți în număr cât mai mare. Știu că doamna se va bucura să îi fim alături pe drumul spre stele.”

Un drum care, pentru Gabriela Duțescu, nu este o plecare, ci o continuitate. Vocea ei nu s-a stins. Se regăsește în fiecare artist care a avut curajul să cânte din nou, după ce ea l-a învățat cum. Se regăsește în fiecare respirație corectă, în fiecare notă care nu mai tremură, în fiecare cântec născut dintr-un suflet salvat.

Cuvintele nespuse dor cel mai tare

„Lucrurile nefăcute la timp nu se întorc niciodată”, a scris Paula. Este poate cea mai amară lecție a acestei despărțiri. Într-o lume grăbită, în care spunem prea puțin, amânăm îmbrățișări și presupunem că va mai fi timp, plecarea Gabrielei ne amintește să nu uităm să spunem „mulțumesc”, „te iubesc”, „ești important pentru mine”.

Pentru Paula și pentru toți ceilalți, rămâne speranța că Gabriela a știut cât de iubită a fost. Că, dincolo de cuvintele nerostite, a simțit în fiecare întâlnire, în fiecare lacrimă sau zâmbet al elevilor ei, că a contat. Și că viața ei, discretă, dar esențială, a fost una cu adevărat plină.

Drum lin, doamnă Duțescu

Nu toate vocile se sting când cineva pleacă. Unele continuă să răsune în alții. Gabriela Duțescu a fost un astfel de ecou. Un ghid pentru vocile noastre. O ființă care a dat, fără să ceară, și care acum, în tăcerea plecării, ne învață o ultimă lecție: că nu e nevoie de faimă pentru a rămâne nemuritor. E suficient să fi atins inimile celor din jur cu iubire și adevăr.

Dumnezeu să vă odihnească în pace, doamnă Gabriela Duțescu. Și să vă primească în corul îngerilor, acolo unde vocile nu mai au nevoie de antrenament, ci doar de lumină.