CCR îi restituie lui Traian Băsescu privilegiile de fost președinte, retrase în urma deciziei privind colaborarea cu Securitatea

Ziua de 10 iulie 2025 a adus pentru fostul președinte Traian Băsescu o victorie neașteptată și, poate, personal vindecătoare. După mai bine de doi ani în care a fost lipsit de toate privilegiile conferite de calitatea sa de fost șef al statului, Curtea Constituțională a României a decis că prevederea legală prin care i-au fost retrase acele drepturi este neconstituțională.

Este o decizie care nu rescrie istoria, dar o așază, în mod paradoxal, sub semnul unui echilibru juridic ce pare să cântărească mai mult drepturile omului decât faptele trecute.

O luptă tăcută, dusă în umbra controverselor

După ce în 2022 a fost stabilit definitiv, prin decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că a colaborat cu fosta Securitate, sub numele conspirativ „Petrov”, Traian Băsescu a fost evacuat din vila de protocol, i s-a retras protecția SPP, a rămas fără mașina de serviciu și fără indemnizația lunară oferită foștilor președinți. Pentru un om care a condus România timp de zece ani și care a ieșit din funcție în 2014, toate acestea au venit ca o lovitură dură – nu doar publică, ci și personală.

Dincolo de orgoliu, era vorba de statut, de demnitate, de o luptă tăcută cu o etichetă care părea să anuleze tot ce a însemnat cariera sa politică. A fost, spun apropiații, una dintre cele mai grele perioade pentru Traian Băsescu – nu pentru că ar fi dus lipsă de confort, ci pentru că și-a simțit numele golit de sens.

Curtea Constituțională: legea a fost nedreaptă

Marți, 1 iulie 2025, Curtea Constituțională a decis că prevederea legală în baza căreia Băsescu a fost exclus din rândul foștilor președinți cu drepturi este neconstituțională. De ce? Pentru că, spun judecătorii, ea introduce o sancțiune colectivă, automată, fără o analiză personalizată a contextului și fără garanții procedurale.

Cu alte cuvinte, faptul că cineva este declarat colaborator al Securității – fapt grav și, fără îndoială, condamnabil moral – nu poate duce automat la retragerea drepturilor civile sau administrative, dacă legea nu oferă o cale clară, echitabilă și nediscriminatorie de aplicare.

Mai mult, Curtea a semnalat că această modificare legislativă a fost aplicată într-un mod care părea să vizeze direct o singură persoană: Traian Băsescu.

Ce înseamnă decizia, în termeni concreți

În urma deciziei CCR, fostul președinte își recâștigă toate privilegiile de care a fost lipsit: reședință de protocol, protecție SPP, mașină de serviciu și o indemnizație lunară de aproximativ 75% din salariul actual al președintelui în funcție. Acestea sunt prevăzute în Legea 406/2001 pentru toți foștii șefi de stat, iar acum, prin decizia Curții, i se aplică din nou și lui Băsescu.

Decizia nu anulează verdictul privind colaborarea cu Securitatea. Eticheta rămâne. Dar ceea ce se anulează este efectul administrativ al acelui verdict – faptul că, în baza lui, o persoană a fost lipsită de drepturi garantate de Constituție.

Dincolo de politic: omul și lupta pentru un strop de demnitate

Pentru publicul larg, decizia poate fi percepută în moduri diferite. Unii o consideră un afront adus memoriei celor persecutați de Securitate. Alții, o corecție juridică într-un context în care dreptul nu ar trebui să devină armă politică.

Pentru Traian Băsescu, însă, pare a fi mai mult decât atât. Este poate unul dintre puținele momente în care, dincolo de funcție, de partid, de trecut, de imagine, se vede un om care a luptat să nu-i fie luată ultima fărâmă de demnitate.

Și poate că nu este vorba doar de beneficii materiale – mașină, pază, birou –, ci de ceva mai profund: de nevoia de a nu ieși pe ușa din dos din propria istorie. De a nu fi definit doar prin greșelile tinereții, ci și prin cei zece ani în care a condus o țară cu toate zbaterile și greșelile ei.

Un precedent cu ecou

Această decizie va rămâne un reper în jurisprudența constituțională românească. Ea deschide o discuție sensibilă despre cum împăcăm trecutul cu drepturile prezentului. Despre cât de departe poate merge o lege în sancționarea simbolică a unei persoane și despre cine are dreptul, în final, să definească un om: trecutul său, justiția sau societatea?

Traian Băsescu a tăcut mult în ultima perioadă. A lipsit din prim-plan, și-a dus procesele în liniște și a refuzat polemicile. Dar astăzi, prin această decizie, numele său revine, chiar și pentru o clipă, în centrul atenției. Nu ca om politic. Ci ca om. Un om care, pentru prima dată după mult timp, își vede o parte din identitate reabilitată legal, chiar dacă nu și moral.

Și poate că, în final, aici e adevărata miză: nu întotdeauna trecutul poate fi șters. Dar poate fi privit cu luciditate, iar drepturile – chiar și cele ale celor mai controversați dintre noi – trebuie apărate cu aceeași rigoare.