Mulți proprietari de apartamente caută o explicație clară privind consumul real al unei centrale termice atunci când termostatul este setat la 19°C, 21°C sau 23°C. Diferența pare mică în teorie, însă efectul asupra consumului de gaz natural este semnificativ și devine vizibil pe factura de la finalul lunii. Pentru a înțelege mai bine aceste variații, este important să analizăm modul în care funcționează o centrală, impactul izolării locuinței și influența temperaturii exterioare. Estimările prezentate în continuare sunt orientative și se raportează la un apartament de aproximativ 50 de metri pătrați, cu o izolație medie și o centrală în condensare, scenariu des întâlnit în blocurile construite după anii 2000.
Consumul crește în mod natural atunci când proprietarul ridică temperatura din casă. Orice grad în plus înseamnă un efort mai mare pentru centrală, deoarece trebuie să compenseze pierderile de căldură apărute prin pereți, ferestre, uși și tavan. Acest mecanism explică de ce diferențele de consum sunt atât de vizibile iarna, când temperaturile exterioare sunt scăzute și locuința pierde căldură într-un ritm mult mai rapid. Centrala pornește mai des, încălzește mai intens și funcționează în intervale mai lungi.
Izolația joacă un rol esențial. Un apartament situat într-un bloc nou, bine izolat, cu tâmplărie modernă, consumă mai puțin gaz decât un apartament vechi, fără termosistem. În clădirile care nu au fost reabilitate termic, pierderile de căldură sunt mai ridicate. Astfel, centrala trebuie să compenseze diferențele, ceea ce crește consumul. În clădiri suficient izolate, pierderile sunt reduse, iar centrala funcționează într-un ritm mai optim.
Tipul centralei influențează și el consumul. Modelele în condensare au un randament ridicat și reușesc să recupereze o parte din energia pierdută, ceea ce le face mult mai eficiente în comparație cu centralele vechi. Acestea din urmă consumă mai mult pentru același nivel de confort termic. Pentru un apartament obișnuit, diferențele pot fi semnificative în perioadele foarte reci.
Temperatura exterioară influențează direct numărul de cicluri de pornire ale centralei. În zilele cu valori sub zero grade, centrala pornește des pentru a menține temperatura setată. Când afară este mai cald, efortul acesteia scade și consumul se reduce. De aceea, facturile din ianuarie și februarie sunt de regulă mai mari decât cele din martie.
Setarea termostatului rămâne principalul factor care determină consumul. De regulă, fiecare grad în plus poate crește consumul cu aproximativ 5–7%. Această variație explică de ce între 19°C și 23°C diferențele ajung la 20–25% în perioada de iarnă. Programul de funcționare are și el un impact semnificativ. O temperatură constantă timp de 24 de ore crește consumul față de un program adaptat, cu temperatură redusă pe timpul nopții.
Pentru un apartament de 50 de metri pătrați, cu o izolație medie și o centrală în condensare, estimările sunt următoarele. La 19°C, consumul zilnic este între 4 și 5 metri cubi de gaz, în funcție de cât de rece este afară. La nivel lunar, valoarea ajunge la aproximativ 120–150 de metri cubi. Dacă luăm în calcul un preț mediu de 3,5 lei pentru un metru cub, factura lunară pentru încălzire se situează între 420 și 525 de lei. Mulți specialiști recomandă această temperatură pentru persoanele care își doresc economie. Este nevoie de un pulover în plus, însă diferența la finalul lunii este vizibilă. Pentru cei care lucrează mult de acasă sau care sunt sensibili la frig, temperatura poate fi prea scăzută pentru confort.
La 21°C, nivel considerat un compromis excelent între confort și economie, consumul crește. Consumul zilnic estimat este de aproximativ 5–6 metri cubi, iar consumul lunar se încadrează între 150 și 180 de metri cubi. La același preț mediu de 3,5 lei pentru un metru cub, factura ajunge la 525–630 de lei. Diferența față de 19°C este semnificativă, însă confortul termic este mult mai bun. Majoritatea familiilor preferă această valoare, deoarece creează o temperatură plăcută fără un cost exagerat.
La 23°C, consumul crește vizibil. Pentru un apartament de 50 de metri pătrați, estimările indică un consum zilnic de 6–7 metri cubi în zilele foarte reci. Lunar, consumul ajunge la 180–210 metri cubi. Factura se situează între 630 și 735 de lei. Această diferență arată că două grade în plus pot ridica factura cu câteva sute de lei. Pentru familiile cu copii mici sau persoane în vârstă, setarea poate fi justificată, însă pentru majoritatea locuințelor devine costisitoare.
Comparând cele trei niveluri de temperatură, se observă o creștere treptată, dar clară. La 19°C, consumul este redus. La 21°C, crește moderat, iar la 23°C apare un salt vizibil. Apartamentul, tipul ferestrelor, etajul și expunerea pot modifica aceste valori. De exemplu, un apartament de la ultimul etaj consumă mai mult decât unul situat la mijlocul blocului.
Există câteva metode eficiente pentru reducerea consumului fără a compromite confortul. Termostatul programabil este cel mai util instrument. Proprietarii își pot seta o temperatură mai mică pe timpul nopții și o temperatură puțin mai mare ziua. Diferențele nu trebuie să fie mari pentru ca rezultatul să fie vizibil. O temperatură de 19–20°C noaptea și 21°C ziua aduce un echilibru bun între economie și confort.
Caloriferele trebuie să rămână libere. Draperiile groase sau piesele de mobilier lipite de ele reduc eficiența sistemului de încălzire. Căldura se distribuie corect doar dacă aerul circulă în mod natural prin cameră. Mulți proprietari observă că intervin diferențe de temperatură atunci când caloriferele sunt acoperite, iar centrala reacționează automat și pornește mai des.
Revizia centralei este esențială. O centrală neîntreținută poate consuma mai mult pentru același rezultat. Presiunea trebuie verificată periodic, iar depunerile interne pot reduce randamentul. O verificare realizată înainte de sezonul rece previne consumul excesiv și eventualele defecțiuni.
Etanșarea ferestrelor și ușilor reduce pierderile de căldură. Ferestrele vechi, cu rame deformate sau garnituri uzate, permit aerului rece să pătrundă și căldurii să iasă. Montarea unor garnituri noi, folosirea unui silicon special sau înlocuirea tâmplăriei reprezintă soluții eficiente și accesibile.
Menținerea unei temperaturi constante este mai eficientă decât oprirea completă a centralei. Variatiile mari pot duce la un consum crescut. Centrala pornește și depune un efort mai mare pentru a ridica temperatura brusc, consumând astfel mai mult gaz. O diferență de doar un grad între zi și noapte este mult mai eficientă decât oprirea completă.
Pentru un apartament de 50 de metri pătrați, concluziile sunt clare. La 19°C, factura este mai mică, dar confortul termic poate să nu fie suficient pentru toți locatarii. La 21°C, apare un echilibru între confort și cheltuială. La 23°C, confortul este maxim, însă costul crește semnificativ. Pentru multe familii, setarea inteligentă a termostatului rămâne cea mai bună soluție. O izolație bună, calorifere neacoperite și o centrală verificată periodic pot reduce în mod real factura lunară. Chiar și două grade în plus se văd imediat în consum și trebuie analizate cu atenție, mai ales în sezonul rece.
